Die Welle / The Wave / Valul

DIE WELLE / 2009

Structură experimentală în parcul tineretului 

proiectul anul V - îndrumător prof. dr. arh. Radu Teacă

După intensul an IV de facultate cu dl. prof. arh. Viorel Hurduc (2008), un an întreg în care intensitatea conceptuală și asocierea de idei a fost atât de puternică încât nu am avut nevoie de nicio iubită, acesta a fost primul proiect la care am lucrat în anul 5 - un fel de rezumat. 

O cunoscusem deja pe și mai intensa arhitectă Ana-Maria, care m-a dus cu prietenii ei faini, de ziua mea în august, în Delta Dunării - la festivalul de film Anonimul un loc al retragerilor, al elitelor ... și al momentelor de visare. Un loc în care până și arhitectul gorjean Dorin Iormeanu a conceput, sub bagheta magică a lui Henri Coandă un oraș al visării, în care oamenii stau într-o armonie "embrionară"... orașul viitorului, pe apa calmă a eternității. În Delta Dunării am văzut producția Die Welle, un remake al unui film mai vechi american, despre riscul re-apariției ideii de fascism în societate sub bagheta unui lider carismatic. Cu siguranță, filmul meu preferat de la Anonimul din acel an ... iar încheierea festivalului s-a făcut cu melodia Alegria, de la Cirque du Soleil 

... providența poate, ca să aterizezi după acel 'burn din 2008 ...

cel mai mult m-am amuzat când am făcut imaginea, că mi-a venit ideea să pun un ... cerb, inspirat fiind de Renderele nebune ale colegilor de la WolfHouse Productions ...

Atunci, în 2009, a venit și domnul arh. Hurduc pentru că îi era dor de noi (cred) și poate să îl și enerveze pe colegul său, talentatul arhitect Radu Teacă ... Arhitecții se iubesc între ei, doar cu scântei, iar Hurduc e vorbă lungă nene ... când se pornește, greu îl mai oprești. Nu am înțeles, dacă noi studenții puteam fi o echipă, de ce nu puteau fi și ei doi ? ... el și cu Radu... 

Pentru prima oară însă, a fost ceva în discursul lui elitist care nu mi-a plăcut "Prin această temă (nr. : "structuri speciale"), școala ne cere să fim speciali. Școala de arhitectură cere fiecărui student, să fie special ... ceea ce nu se poate."

...cum nu se poate ? 

" - Nu suntem toți, de fapt ... speciali domnule Profesor?"

prof. Hurduc ne spunea mereu că nu suportă "Neputința" și "Prostia" ... dacă Neputința nu o puteam tolera nici eu, glumind în Thailanda cu toți că motto-ul meu este "I Can" (ceva învățat și de la Părintele Calistrat de la Bârnova - Nu există nu pot, există doar nu vreau - dar și de la Mircea Eliade : orice este posibil, dincolo de orice rațiune) ... mi-a fost greu să înțeleg vreodată conceptul de "prostie" și ... "elitism". Nu este totul undeva adânc în noi și lipsește oare doar ... persoana care să îți aducă la suprafață, de fapt tot ce ai deja sau a fost pus deja în tine ? cum poți, atunci când simți că poți ... să nu îi arăți și celui de lângă tine că poate, chiar mai bine ca tine ? 

Unchiul meu cu Piramida Ecumenică îmi povestise la un moment dat de profesorii lui de la Facultatea de Drept : 

"am avut profesori de bronz, care își ridicau studenții pe umeri și îi întrebau : 
-până unde vezi ? ... până la Operă!, zise studentul ridicat pe umeri
-eu nu văd până acolo! îi zise Profesorul, dar mă bucur că tu vezi ... mai departe decât mine "

Ce este special ? Ce vedem noi special ? Și chiar contează ... dacă ești special sau nu ? Sau contează să fim cu toții speciali ? Să îi ridicăm pe ceilalți de lângă noi și apoi, să sărim cu toții în față ? cum scria Mac Popescu în articolele vechi din Arhitectura ... 

Structuri Speciale - Concept

Deşi trăim în era informaţiei şi a comunicaţiilor, în mod paradoxal, societatea are nevoie de mai multe spaţii de întâlnire şi dialog, de interacţiune vie şi nu digitală. Tendinţele contemporane se întorc spre mijloacele tradiţionale de informare, de a transmite cunoaşterea prin gesturi simple, naturale.

Oraşul Bucureşti are o calitate aparte faţă de alte oraşe, este precum o expoziţie sau o lecţie vie şi umană despre arhitectură. Cea mai mare lipsă în capitală este spaţiul public, ţesutul moştenit de uliţe pentru căruţe şi case de târgoveţi ne obstrucţionează dorinţa de a socializa în spaţii publice – o dorinţă discutabilă de altfel.

Ideea unui spaţiu acoperit de tip pavilion în Parcul Tineretului va fi folosită ca o invitaţie la gesturi naturale, de comunicare, o invitaţie la dialog viu. Din această invitaţie la dialog şi discurs interactiv apar idei noi pentru noi toţi. Poate mai mult decât spaţiu public şi spaţiu verde, Bucureştiul are nevoie de educare. Nu de educaţie, ci de educare şi rafinare. Această educare se poate manifesta în mai multe moduri şi la mai multe nivele. Situl ales este Parcul Tineretului, un parc destinat evident tinerilor şi celor care au un spirit tânăr – câteodata mai important decât vârsta propriu-zisă. Consider că funcţiunea trebuie aleasă astfel încât spaţiul să fie oferit tineretului chiar de către tineret.

Spaţiul propriu-zis este gândit ca o invitaţie la discurs, la dezbatere liberă, iar forma structurală mimează acest dialog între oameni şi continuă dialogul cu natura – dialogul urban-natural moderat de factorul uman.

Forma aleasă reprezintă un val stilizat, un nou val de educare, ales ca simbol al schimbării prin dialogul viu între tineri, alienaţi – dar doar pentru puţin timp – de euforia spaţiului virtual. Informaţia este adusă pe căi naturale, gesturi, mimică, spectacol, discurs, cântec, dans, iar ea este pusă în valoare fiind aşezată pe o dală albă adusă de către natură. Amprenta clădirii excavează terenul, astfel mişcarea de unduire nefiind una de suprafaţă, superficială – ci mai mult decât atât – un val adevărat, tectonic. Mişcarea corpului adună practic spaţiul pietonal în cuva de „educare”. Două din fântânile existente au fost modificate pentru a creea o oglindă de apă lungă, unitară, care conduce trecătorul spre amenajare, apa fiind un simbol al vieţii şi totodată în amenajarea propusă „izvorul” din care începe unduirea structurii – sursa valului. Valul începe din apă şi se termină în natură, pe uscat.

Spaţiul poate fi dotat cu un corp anex pentru alimentaţie şi grupuri sanitare, dar nu am considerat reprezentarea lui fiind necesară pentru ideea proiectului.

Structura propusă este din grinzi din lemn lamelar lipit rigidizate cu elemente metalice zăbrelite. Spaţiul acoperit este de 500mp. Scurgerea apelor pluviale se face pe de o parte în bazinul (oglinda de apă) amenajat, iar în cealaltă parte direct pe sol, în cuva de pământ, fară sistem special de drenaj. Treptele care coboară în natură se pot folosi ca atare, se poate sta pe ele sau se pot monta scaune speciale când au loc evenimente speciale – spaţiul fiind definit ca flexibil şi invită la comunicări simple spontane. Cuvintele cheie cu care pot defini proiectul sunt:

Keywords : Comunicare, Naturaleţe, Spontaneitate, Vitalitate, Gând.

stud. Arh. Radu Florea - 2009


















și variante, de lucru : 













































Marele val de la Kanagawa (神奈川沖浪裏 Kanagawa-oki nami ura, „Sub un val în largul Kanagawa”) - pictura preferată a mamei mele ... 




DIE WELLE / THE WAVE TRAILER





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Statia de Pompare Grozavesti

Călușarii : Ritual, Magie și Vindecare

Cripta Cavalerilor de Puscariu