În liniștea nopții...se ridică și cântă morții

 


În liniștea nopții ... când se ridică și cântă morții
Pitch Black [RO]

Garda de Fier și Sfinții Închisorilor, martiri pentru România și pentru Cristos
english version here [might be some differences in information]

Ceasul biruinței (legionare) nu este departe” obișnuia să spună Corneliu Zelea Codreanu, liderul carismatic și talismanic al Mișcării Legionare, extrema dreaptă din România interbelică. În anii 30 comunismul a lovit Europa cu o forță incredibilă, schimbând fața umanității pentru totdeauna. Dar ca și în fizică, o acțiune are întotdeauna o reacțiune. 

Pe când ‘stânga’ infesta națiunile, elementele de bază au rezistat schimbării. "Core"-ul națiunii. Un concept bun, să distrugi religia în numele credinței ... comunismul a luat o turnură violentă când a fost implementat. Națiunile proaspăt create au luat atitudine și sufletul Românesc a avut o nouă provocare. Tineretul și suflarea unei țări întregi s-a strâns în jurul vizionarului Corneliu Codreanu, “Căpitanul”, care a reușit să ridice în picioare o generație întreagă. În discursul său fiind a fost prezentă încă de la început nevoia unei reforme spirituale, înainte de politică. Un punct de cotitură în existența Românească, Mișcarea Legionară sau “Legiunea” creată de Codreanu nu a reprezentat doar rezistență la schimbare, dar și o revoluție în gândire. Un "reset spiritual". Când au fost loviți de ciocanul greu și roșu din exterior, ‘lupii’ și-au adus aminte cum să se strângă în haită, găsindu-și direcția chiar și din mlaștina coruptă a politicii în care înotau până atunci. Și asta a arătat istoriei că dacă dorim, putem fi o forță într-o Europă aflată mai mereu în fierbere, atâtea națiuni, religii și idei îngrămădite pe așa mică suprafață.

Corneliu Zelea Codreanu în una din fotografiile mele preferate ... gândind

Corneliu Codreanu 
era intensitatea în persoană, die-hard pentru echipa sa și întotdeauna ... fără compromis. Mulți care au stat pe lângă el au scris ulterior că se afla mereu într-un fel de stare de reflecție profundă, gândind și adâncindu-se în propriile sentimente. A fost avocat, cu titlu de doctor așa că apărarea era specialitatea lui, simbolul Gărzii de Fier fiind un gard. În vreme ce antisemitismul lui Hitler s-a dus la vale în una din cele mai mari orori ale umanității, Codreanu era chiar prieten cu rabinul și avea chiar căpitani de “cuib” țigani în legiune. Cei care comentează în neștiință de cauză nu disociază niște nuanțe, care nu pot fi vizibile la o abordare superficială a subiectului. Antisemitismul din organizația lui Codreanu era datorat culturii antisemite a Europei din acea perioadă, nu a unei viziuni impuse și nu pe motive rasiale ca în Germania. El personal avea mai multe lucruri de împărțit cu ideologia care se impunea cu forța, delimitându-se ulterior clar de LANC (Liga Apărării Național Creștine condusă de mentorul său AC Cuza), o organizație profund și violent anti-semită, ale cărei multe orori istoriografia superficială le-a atribuit ulterior legionarilor. Codreanu însuși era mai pornit asupra nedreptăților, ideologiei comuniste, cenzura care se instaura în structurile de conducere (interzicerea serviciului religios etc.) și cel mai mult împotriva trădătorilor, nu elementelor alogene. Chiar în dezbaterile legionari-naționalism-ortodoxie-antisemitism rar se mai menționează că Nicolae Steinhardt, evreu fiind s-a convertit la ortodoxie în închisoarea de la Jilava, suferind alături de legionari în temnițele comuniste.  Și după eliberarea sa, a decis să se călugărească. 

Lucrurile au scăpat de sub control odată ce a preluat Horia Sima organizația, după asasinarea brutală a lui Codreanu în noaptea de 29-30 Noiembrie, chiar de Sfântul Andrei. Apoi în timpul guvernării în tandem a legionarilor alături de Mareșalul Antonescu au început să se întâmple și la noi violențe cumplite, apoi Pogromul de la Iași. Codreanu era mort de vreo 3 ani deja și nu se mai putea disocia de aceste evenimente nefericite, așa că istoria poate va scoate la lumină adevărul și toate nuanțele complexe din acele vremuri tulburi. Cine vrea să caute vinovați rapid pe wikipedia, mai bine caută să studieze fenomenologia și dinamica politicilor complicate din acei ani, ca să înțeleagă subiectul mai în profunzime înainte.

Un subiect pe care nu îl prea știe mai nimeni, dar care nici nu îndreptățește vreo atitudine antisemită contemporană. A te folosi în 2020 prin corespondență istorică de imaginea legionarilor și a găsi printr-un antisemitism tolerat de unii habotnici (alimentați cu ură via BOR, spre a nu pierde puterea asupra maselor) un motiv sau o explicație pentru neputința ta de a te redresa politic este ceva de neconceput, defazat cu vreo 100 de ani. Și totuși, în Germania se întâmplă. 

Altfel, se pare că avem o tradiție în a executa lideri politici de sărbători creștine, Ceaușescu fiind împușcat împreună cu soția sa pe 25 Decembrie 1989, chiar în ajunul Crăciunului. Sfântul Andrei este cunoscut și ca “Apostolul Lupilor” sau “Ocrotitorul Românilor” pentru că a avut sarcina nefericită să îi creștineze pe geto-daci, având lupul ca animal totemic. Cred că am reușit o performanță unică, asasinarea unui lider care a apărat ortodoxia, Corneliu Codreanu, fix de sărbătoarea sfântului apostol care a adus creștinismul la noi. Mai mult decât atât ce se putea întâmpla ? Poate să înceapă "Experimentul Pitești", tortura din poate cea mai violentă închisoare comunistă ... chiar de 6 Decembrie Sfântul Nicolae. S-a întâmplat și asta. Din punctul meu de vedere, axa de personalități istorice ale românilor nu este completă până când nu se vor restaura figurile Codreanu-Ceaușescu, probabil providența divină care ne-a făcut să rezistăm în fața tăvălugului comunist.

Mișcarea Legionară a avut în ideologia sa un amestec interesant de naționalism, socialism și … ortodoxie. Fiind singura mișcare de extremă-dreapta din Europa amestecată cu idei creștine, au reușit să stea departe de violențe în masă și genociduri planificate. Mulți prieteni care se “înclinau spre stânga” mereu mi-au reproșat că am apărat ‘Legiunea’ comparând-o superficial cu naziștii și crezând că pot găsi scuze pentru asasinări. De fapt, fiecare vede realitatea deformată după propria minte deformată. Nimic nu poate justifica asasinatele, dar se pot privi și analiza în contextul epocii. Discutând istoria nu este egal cu a deveni de stânga sau dreapta, antisemit, hitlerist sau comunist. Sunt de asemenea foarte pasionat și de Manifestul Comunist și de impactul său revoluționar asupra umanității, unele voci spunând că chiar Isus a fost cel mai mare comunist și de fapt, un personaj politic. A separa credința de religie și ideea de modul său de aplicare este din păcate încă dificil pentru mulți, într-o discuție liberă. Înțelegând fenomenul  din spatele mișcărilor de stânga / dreapta fără a lua partea nimănui este cred mai important și ceea ce lipsește în lumea de astăzi este dialogul real. Dificil, dar nu imposibil. Eu consider că până și Hitler a început Holocaustul din prea multă dragoste pentru germani. Adică na, a văzut cineva galeria Rapid în acțiune ? sunt în stare să își distrugă propriul stadion de la cât își iubesc echipa. Se dezlănțuie tot infernul acolo ... aruncă incendiare și pe teren, se oprește tot Jocul. De multe ori au 'jucat' mai bine ca echipa sau chiar au încurcat echipa la cât țipau, dar de departe cea mai frumoasă și *unită* galerie din România.

Galeria Rapidului, cum dă foc la stadion ... 

Azi un subiect foarte sensibil, dar antisemitismul era în epoca anilor interbelici extrem de prezent și fiind înconjurat de tot felul de ideologi și Hitler, motive se găsesc oriunde. Și comuniștii au găsit, dar încă nu se discută așa de mult crimele lor. De la iubire la ură, un pas fin. De la revoluție, la vărsare de sânge ... alt pas fin. 

Holocaustul este din păcate încă un subiect controversat care se evită sau se pune un capac superficial „a fost rău, tu ești rău că vorbești despre rău sau ... că vrei să îți explici răul” și iată că iar apar mișcări de extremă dreapta în Germania anilor 2020, cu zero toleranță la imigranți. Firesc ? Cine este mai rău ? Cine provoacă la bere o discuție incomodă sau cine preferă să trăiască în comoditate și îți închide gura ? Cenzura nu este tot violență, dar verbală ? “Hai să nu vorbim despre asta”. Este oare ceva genetic la germani? sau, de fapt o un model de implementare defectuoasă a politicilor de ‘left’ care au evitat anumite subiecte să le mai pună pe tapet ? Oamenii care astăzi cenzurează sau raportează pagini, sunt pur și simplu dintr-un val care refuză să mai gândească. Dintre cei care dacă văd o cruce sau o semilună pe o clădire au alergie, un articol despre o biserică sau un pelerinaj deranjează vizual și nu se incită sau excită mental la discuție interesantă. Și te trezești că trăim într-un auto-indus Holocaust al gândirii. Un Gulag al ideilor noi și diferite, de care Orwell ar fi poate mândru, începând să fie și el deja interzis. Dacă în ideologia creștină se așteaptă un “anticrist”, acesta cu siguranță începe să se preconizeze pentru mulți practicanți creștini ... și nu pare să fie un individ cu coarne în cap și două picioare. 

Se pare că după prăbușirea “Cortinei de Fier” în Europa mai ales, toată energia explozivă Eurodance și „Generation of Love” s-a degradat treptat în doar 30 de ani, în “Generation of Eurohate”.

Personal nu cred în teorii ale conspirației. Dar cred în degradarea spiritelor umane din cauza timpului și de o nevoie de refresh sau reset, de a da pagina, de a se deștepta lumea să gândească din nou și să re-învețe să își "iubească aproapele" vorba aia, chiar dacă are opinii diferite pe o anumită temă. Cred că nu face nimeni nimic "cu un scop diabolic" să controleze umanitatea cu cipuri și un guvern secret al noii oculte mondiale sau ca să obțină foloase materiale, iar în lumea mea idealistă cred că toți ar fi mai happy și chill dacă ar găsi un pic de pace și armonie între oameni, poate să exploreze împreună planete și lumi noi etc. Ca finalul din bătăile alea din parodii când se ia rabinul și cu preotul în brațe.

Mai cred că profețiile marilor duhovnici creștini-ortodocși români trebuie luate cu un grăunte de sare, întrucât mulți erau și artiști, deci gândeau abstract (Arsenie Boca era pictor de biserici, Sofian Boghiu la fel etc.). Dacă ziceau că "Ne vor pune în lanțuri" sau "România va fi înconjurată de un zid de foc" probabil nu se refereau la guvernul ocult, ci la un "Ne" abstract al unei gândiri colective, poate la cenzură / auto-cenzură ... eu știu ? Se știe că artiștii, pictorii sunt un pic nebuni de cap, dar dacă reușești să disociezi și la ei ce este mistic de ce moștenire au lăsat, oare se poate ? Se mai poate înțelege ceva din hățișul de fanatism care s-a creat în jurul unor personaje istorice reale și care au fost niște repere în mentalul colectiv?

Parcă astăzi trăim într-un auto-indus Gulag al sinelui, în care până și a da bună-ziua unui străin pe stradă a devenit ceva anormal în izolarea online cu care ne-am obișnuit oricum și apoi ne-a cimentat virusul. 

Vorbind cu un prieten despre cei care s-au speriat când a venit primul val al coronavirusului, i-am spus că mulți din România simt că a venit în cele din urmă Apocalipsa. Era ceea ce mi se întâmpla, că primeam mesaje ... nu ceea credeam eu. Mi-a replicat că ceea ce se întâmplă este o chestiune *reală* și nu discutăm prostii, dar i-am explicat că *realitatea* diferă de la om la om și pentru o bună majoritate a creștinilor practicanți *realitatea* lor asta este, asta simt oamenii că sfârșitul este aproape (poate un sfârșit simbolic, căci orice sfârșit este un nou început nu ?), iar atunci când îți trimit un mesaj din teamă ori frică este posibil că își doresc alinare sau suport moral, că va fi bine. Dacă tu le închizi telefonul că sunt niște "scelerați" sau "fanatici religioși" nu este nici un gest creștin, nici măcar uman. În fața unei primejdii, cad de fapt toate "măștile" oamenilor. Precum o substanță de contrast utilizată în radio-imagistică, Covid19 accentuează diferențele, divergențele și toată lumea poate admira umanitatea în toată "splendoarea" sa. Ce a mai rămas din ea. Destul de relevant, punctul de vedere ușor filozofic al unui prieten :
"Maestre, fiecare cu apocalipsa lui."

Rarău - Piatra Șoimului - muntele sacru al lui Codreanu

Hitler avea muntele său sacru la Berchtesgaden (Eagle’s Nest) pe care îl admira de pe terasă împreună cu apropiații, pe când "misticul" Codreanu umbla ca un pustnic în munți, bucurându-se de muntele său de suflet Rarău în perfectă liniște și solitudine. Într-adevăr, o atitudine meditativă se pare că era “trademark”-ul Căpitanului. Diferit față de discursurile extatice ale lui Hitler sau Mussolini, Codreanu cu prezența lui carismatică dar gravă mulți spun că era copleșitor. Și o personalitate cu mult mai puternică decât omologii lui fasciști sau naziști, o nucă mult prea tare în coasta comuniștilor. Nu prea există literatură în privința sa, dar multă însă pe tot soiul de amănunte irelevante sau comedii romantice. De altfel, nu prea există nici muzee care să îl menționeze, fie bun sau rău. Dacă Germania a mai construit niște muzee care să aducă aminte de Holocaust sau în mod teoretic ar trebui să discute deschis despre anumite subiecte, România își neglijează complet trecutul și efectele le putem vedea în degringolada de azi.

Legiunea a re-născut idei de sacrificiu total, prin sloganul: “Totul pentru Țară”. Și totul pentru creștinism, fără diferență între ortodoxie și catolicism pe atunci. O nuanță de sinteză a religiilor prea puțin comentată și un gest interesant de studiat în epocă, pe când în fața pericolului comunist de a răsturna lumea,  “doi băieți viteji” cum îi numea Iorga, adică Marin și Moța au plecat și murit pe front în timpul războiului civil din ... Spania (la Majadahonda, 16km de Madrid), ajutând forțele lui Franco. Doi practicanți ai ortodoxiei au sărit în ajutorul catolicilor. Un aspect inedit este că Ion Moța făcea parte din aripa foarte spiritualizată a Mișcării Legionare, fiind fiul preotului Moța din ... Orăștie, oraș de lângă capitala și zona sacră a dacilor de la Sarmizegetusa Regia – centrul spiritual al dacilor. Deși speculată ca propagandă în epocă (un cortegiu funerar impresionant care s-a plimbat prin toată țara), cred că moartea sa a fost o altă pierdere semnificativă pentru Legiune, care în timp s-a îndepărtat de la latura spirituală din păcate, făcând posibile violențele ulterioare. A împușca 10 spanioli pe frontul războiului civil sau a face un asasinat împușcând un om în România atunci, e doar o diferență de numere ... și percepție.


asasinarea lui Corneliu Codreanu și a membrilor din conducerea legiunii, 29/30 noiembrie 1938

Asasinarea prin ștrangulare a lui Codreanu și a conducerii Mișcării Legionare nu a fost suficientă însă pentru a stinge focul pornit împotriva tuturor partidelor politice și a politicienilor. Comuniștii au dus toți intelectualii care s-au opus regimului (legionari sau nu) și i-au aruncat în închisori, din considerente politice. Re-educarea în noile haine “roșii”. Rezistența lor eroică este subiectul multor cărți și chiar considerați astăzi “Sfinți”, jertfindu-se pentru patrie și pentru a păstra aprinsă flacăra credinței. Ideea de libertate. Deși nu este recunoscut încă de istoria oficială și chiar lipsește din multe muzee dedicate fenomenului este faptul că majoritatea prizonierilor cei mai rezistivi și care nu au renunțat, au fost de fapt adepți ai lui Corneliu Codreanu și ai Mișcării Legionare. Constructul spiritual și viziunea îndepărtată (sau “ahead of his time” cum s-ar zice acum) a lui Codreanu a făcut practic o generație să devină nemuritoare și să înfrunte orice adversitate, insuflând speranță românilor de pretutindeni. Acesta este un fapt istoric, dovedit și povestit de cei care au supraviețuit acestui experiment cumplit de a distruge spiritul uman. Uciderea lor a fost o opțiune pentru regim, dar au preferat uciderea prin tortură. Trebuie văzut filmul The Stanford Prison Experiment (deși fără dimensiunea sacră) sau citite memoriile supraviețuitorilor pentru a înțelege cum oamenii se pot întoarce împotriva oamenilor, mai rău ca animalele. Și câțiva care au scăpat arestului și-au continuat lupta în munți cu anii, așteptând o salvare providențială. Sau dreptatea până în ultima clipă, până în clipa ... în care a venit. Unii pur și simplu, nu renunță.

Faimoasele temnițe ale torturii pot fi vizitate astăzi dar nu sunt de mare interes pentru individul român haotic, departe de rădăcinile sale și deloc curios despre propria istorie și din cauza spălării de creiere prin care a fost trecut de către comuniști.

Încă o data, nu este un subiect de religie, dar mai degrabă o mărturie despre cum Românul a absorbit Creștinismul în sufletul său, apărându-și credința strămoșească și pe Isus pentru generațiile următoare. ‘Dreapta credință’ așa cum o mărturisea Vlad Țepeș când se certa cu preoții pentru metodele sale ne-ortodoxe, fiind acuzat că se comportă ca Dumnezeu : judecă și pedepsește. “Absorbția” cred că este un element cheie în înțelegerea structurii noastre spirituale interioare complexe, un amestec aproape perfect de Creștinism și elemente Pre-Creștine (cult solar, zalmoxianism etc.). Până la Mircea Eliade însă, el a fost clar excentricul dintre simpatizanții “Legiunii”. Filozoful român care a afirmat că l-a găsit pe Dumnezeu în Hinduism și a simțit nevoia să se depărteze de Naționalismul-Ortodox pentru a-și răspunde la propriile întrebări pe care le avea. A părăsit România pentru India și a vrut chiar să treacă la hinduism, dar apoi a fost dat afară din familia cu care locuia și unde studia pentru că s-a îndrăgostit de bengaleza Maitreyi Devi. Asta nu l-a oprit, apoi a mers în America să lucreze la tratatul său de “Istorie a Ideilor Religioase”, zguduind lumea cu ideile sale și aducând un aport imens de informații din lumea orientală și spiritualitatea sa către Vest.

Istoria Legiunii, legăturile sale cu Spania și chiar cu martirii din temnițele comuniste și creștinismul sunt astăzi diluate și deformate puternic din cauza regimului comunist și al noului val “alt-left” menționat mai sus. Chiar și după prăbușirea cortinei de fier în 1989, Ion Iliescu fiind un comunist convins încă folosea termeni ca “legionari” alături de “drogați”, “tineri fără ocupație” ori “boschetari” pentru a înfiera opinia publică împotriva grupurilor de tineri care protestau în Piața Universității pentru interzicerea re-alegerii foștilor comuniști din eșalonul 2 al PCR în noile structuri de conducere ale statului. Părerile sunt împărțite, dar nici până astăzi nu s-a vrut (nici nu s-a cerut de către popor) clarificarea în mod oficial a faptelor. Dacă Revoluția a fost autentică (unii încă mai cred că a fost), o lovitură de stat pusă bine la cale care a coincis cu o revoltă firească sau o revoluție ‘hibrid’ care de fapt, durează de 30 de ani încoace ... 


Îmi plac multe citate din “Sfinții Închisorilor”, dar cel mai mult îmi place cea a poetului legionar Radu Gyr. Profetic ca Arnold Schwarzenegger în Terminator : “I’ll be back”…. sau Isus acum 2000 de ani :

“Ne vom întoarce într-o zi” 








Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Statia de Pompare Grozavesti

Why the Devil blog ?

Troița - The Pyramid Project, architecture