Călușarii : Ritual, Magie și Vindecare

 

"folclorul este oxigen pentru un popor astmatic" - Subcarpați

Călușarii : Ritual, Magie și Vindecare

În vremuri demult apuse pe când familia spunea că “nu se mai poate face nimic” sau “nu ne mai facem bine”, nu se mergea la psihiatru și nici la medic (dacă exista în zonă). Ci se chemau ... Călușarii. Magicienii satului.
Voie bună, adică. Căci ce este mai sănătos decât o porție bună de distracție?, atunci când pacientul suferă de depresie sau depresie colectivă din care nu își mai „revine neam” vorba aia. 

Călușul Oltenesc este și dansul/cântul meu popular preferat, nu doar pentru că am și rădăcini oltenești (chiar și finii, la Valea Rea lângă Filiași), dar față de mortuarul “Chiparuș” din Vrancea (de unde vin toate cutremurele fatale) sau jelitoarea Doină / Mioriță mie îmi plac lucrurile mai vesele. Și ritmul techno up-beat, viteza drăcească, sincopele imprevizibile … te amețește pur și simplu, nu îl mai poți urmări. Un dans ritualic care se făcea de regulă de Rusalii și avea cu character ‘cathartic’, din grecescul katarsis / kathairein (purge / cleansing) de unde i s-a atribuit atributul de ‘tămăduitor’ deoarece avea efectul de a purifica emoțiile negative printr-un moment artistic extrem de intens.  

Ceata de călușari era o fraternitate ‘mistică’, formată din cei mai antrenați bărbați ai comunității și ale cărei secrete nu se dezvăluiau, decât din tată în fiu. Departe de dansul popular “atestat UNESCO” deșănțat care este prezentat acum pe scenetele primarilor dornici de voturi, Călușul era un ritual de vindecare care se juca în curțile oamenilor după un set de reguli stricte. Cel mai bun ‘vaccin’ împotriva proastei dispoziții, căci se știe că vorba aia ‘dacii vindecau sufletul’. Și cum cel mai bun medicament pentru ridicarea sistemului imunitar este ... voia bună, apăreau în scenă Călușarii.


Unii atribuie azi valoarea de ritual de vindecare (cu nuanță gravă), alții cea de show (cu nuanță de spectacol) … dar poate până la urmă orice reprezentație artistică este de fapt un ritual de vindecare sufletească. Ambele. Precum o piesă de teatru interactivă, Călușarii transformau locul unde jucau într-un spațiu atemporal de unde și unele atribuții magice. Cu toții folosim cuvinte precum “magia Crăciunului” … dar cine mai crede azi în magie ? 

Magie face și FC Barcelona când joacă Tiki-Taka, cu pase frenetice. Dacă dezbrăcăm magia de iluzionism și spectacolele care fascinează toată lumea și încercăm să dăm o definiție mai normală, ca în DEX ... Magia ar fi "Totalitatea procedeelor, formulelor, riturilor etc. prin care se invocă forțe supranaturale spre a produce miracole; practica acestor procedee, formule etc."
Desigur, Oltenia este plină de superstiții și practici ‘magice’, precum șarpele protector al casei care se ascunde în pereți și care nu trebuie omorât. Chiar la Lungeștii de Vâlcea este un sat Carcadiești al cărui nume vechi era ... Vrăjitoru. Unii istorici au atribuit dacilor și literele 'deformate magic', folosite în unele înscrieri pentru a fi descifrate / tălmăcite ulterior în mai multe moduri astfel putând să își păstreze spiritualitatea.

Dar într-o lume vidată de sentimente și chiar logică, cine mai crede azi în miracole și vrăji ? Supranatural ? "Care pare mai presus de forțele și legile naturii sau în contradicție cu acestea; care pare în afara naturii, a lumii percepute prin simțuri; care este atribuit unor forțe miraculoase; miraculos, fantastic."
Plasat în contextul favorabil, supranaturală ar putea fi și o persoană veselă, optimistă și cu chef de viață în România anilor 2020 sub pandemie, care crede că se mai pot schimba lucrurile sau caută soluții. Miraculos ? poate. Practici oculte? sau doar o interpretare a unor noțiuni basic. Fantastic ar putea fi și să se trezească toți să vadă de fapt cum spiritul uman nu mai este azi alimentat de Biserica Ortodoxă Română, ci sabotat. Sau să își dea seama că adevăratul cancer care macină România nu este doar politica, ci și spiritul oamenilor care este degradat și contrafăcut permanent de falșii profeți în pelerine aurite. 


În contextul Călușarilor „magia” momentului poate fi chiar în contextul dinamicii emoționale dintre “jucători”. E cunoscută vioiciunea naturală și istețimea fulgerătoare a oltenilor, chiar "șmecheri" câteodată (termen inventat de ei, de pe când târguiau vin cu sașii). Dinamică emoțională ? Cine a văzut artiști pe scenă care “produc” momentul artistic știe, cine cântă știe și mai bine. Chiar și când pictezi „în grup” se produc niște efecte ale grupului asupra individului și vice-versa. O tușă a unui coleg poate să îți aprindă imaginația și febra creativă și apoi tot așa. Un dialog memorabil de chitare care mi-a plăcut întotdeauna este în The Eagles - Hotel California Live, Don Felder și Joe Walsh guitar-duo. Precum o formație de rock și ceata de călușari avea dinamica ei, antrenată în timp. Schimburi de pași fulgerătoare, înțelegere mutuală din priviri și sincronziare perfectă. 

Unii călușari se zice că se antrenau chiar în butoi, ca să joace cu pașii exacți pe aceeași suprafață ... fără deplasări laterale. De menționat ar fi formațiunea piramidală în care mai apăreau călușarii în unele reprezentații (foarte rar), un “turn uman” care seamănă incredibil de mult cu turnurile umane ale catalanilor : castell (un obicei evoluat din tradițiile și procesiunile religioase ale valencienilor). Un procedeu care arăta unitatea și gradul de încredere reciprocă al cetei de călușari. 


Călușarii erau denumiți după un zeu Cabalin străvechi și erau organizați atipic, adică aveau un lider extrem de excentric. Vătaful era liderul jucătorilor, mai erau și cobzarii ... dar în antiteză cu vătaful era în permanență Mutul. Doi lideri ? Sau lideri interschimbabili ... făceau savoarea jocului și ‘rupeau’ ierarhia, dezlănțuind controlat anarhia. 

Într-adevăr, în Călușul Oltenesc liderul cetei nu era cel mai decorat, împopoțonat cu clopoțeii veseli și colorați, care stătea cel mai sus și sărea în evidență, ci fix invers, cel de la care nu se aștepta nimeni, bufonul grupului care controla totul din umbră perfect : Mutul


De departe cel mai ciudat, inteligent dar jucând rolul de prost cu un ‘pokerface’ perfect, dark, revoluționar, misterios, temut și îndrăgit deopotrivă personaj al cetei ... Mutul a fost interzis în perioada comunismului și ‘scos’ din repertoriul călușarilor, iar ceea ce vedem azi în majoritatea reprezentațiilor este un obicei castrat de acest element. Era prea mistic și fascinant, iar unii istorici zic că ar fi avut și atribuite puteri șamanice, magice ... evident regimul nu dorea o legătură prea puternică cu aceste elemente de spiritualitate pre-creștină.

Îmbrăcat complet atipic față de restul cetei, cu haine încropite, peticite, Mutul avea în mână un bici, brici, băț sau sabie și pe față purta o mască din piele de capră sau cu coarne de capră, ori era vopsit aleator. Mai purta câteodată un falus sculptat din lemn la centură, verdeață, usturoi și tot soiul de tâmpenii ca să mai născocească un moment inedit, trucuri să testeze ceva reacții. Excentric și “off-grid”, Mutul părea că este mereu “în afara jocului”.

Mutul avea un legământ să nu vorbească deloc, dar în rest el făcea și refăcea complet regulile jocului chiar și din mers. Stabilea cercul în care se joacă, identifica jucătorii și alcătuia ceata, intuia următoarele mișcări și făcea exact invers, oprea jocul când vroia el și la fel îi dădea drumul mai departe. Mutul avea de asemenea și o auto-disciplină impecabilă, practicând cu ușurință abstinența sexuală și cerând cetei același lucru, evitarea contactului cu femeile lor pentru a se concentra perfect pe joc. Atent la toate detaliile jocului, context, apărea și dispărea după bunul plac sau adăuga brusc din săteni în mijlocul dansului, iar dacă greșea improviza imediat și lăsa impresia că nu este nicio greșeală. Giumbușlucarul grupului, de fapt știa în fiecare moment exact ce face... se suia pe acoperișuri, se prostea, se giugiulea cu iubitele sau nevestele altora, practic își permitea orice și toate limitele / ideile preconcepute erau chestionate, provocate cu un singur scop : vindecarea bolnavului. 

Inventa atât de multe lucruri în timpul jocului încât nici el nu mai înțelegea ce a făcut, de ce? sau cum de s-au învârtit atât de tare, își înșela propria minte. Mereu surprinzător și învăluit în necunoscut, nu știai niciodată de unde a apărut și cum a dispărut apoi ... juca de plăcerea jocului, știa doar că darul vieții este ca o glumă în jocul sorții... și că existența umană este la fel de relativă ca ‘boala’ pe care o 'tămăduia' ceata lor.  

...fentă după Fentă de nu mai puteai să distingi realitatea de iluzie, succesul Călușului se baza pe caracterul imprevizibil al Mutului și imaginația sa debordantă să inventeze și reinventeze mereu Jocul. 


***

Ar mai fi multe de menționat despre Călușari, legăturile lor cu zeul cabalin, Cal, Căluș sau chiar Caloianul. Este un ritual prea complex ca să fie acoperit sau sintetizat ușor, prea puțin discutat, dezbătut și care abordat ... ar arunca mult mai multă lumină în trecutul nostru fascinant, încă nedescoperit. S-ar descoperi poate legăturile sale cu creștinismul, cum au coabitat (cum ceata de călușari primea binecuvântarea bisericii, deși era un ritual 'păgân'), s-ar descoperi poate fațete noi despre capacitatea românilor de a ‘metaboliza’ sufletește armonios infuzii de spiritualitate, sisteme de gândire etc. O discuție despre Căluș te poate purta prin tradiții, cultură, religie, spiritualitate și evident pasiunea tuturor : politica și sistemele de gândire implementate de oameni, care ne guvernează viețile. 


De altfel, e foarte interesant de studiat cum a ajuns capra utilizată nu doar în ritualul Călușarilor, dar și în obiceiurile de anul nou (mersul cu Capra, probabil pe o filieră comună cu 'Mutul') să fie considerată de biserica creștină un simbol satanic, al diavolului pe când în vremuri precreștine era un simbol benefic al fertilității, chiar Isus Cristos fiind născut în zodia Capricornului. Ori chiar coarnele, cornul era cunoscut ca un simbol al abundenței ... vechii traci folosindu-le în ritualurile de libație sau făcând vase speciale sub formă de corn pentru a nu putea fi puse jos în timpul ceremoniei, splendidele "Rhyton". Chiar la Cetatea Dacică de la "Fețele Albe" locul central este cunoscut sub denumirea "Șesul cu Brânză", așezarea fiind cunoscută mai ales pentru marile preotese, având se pare chiar și un loc special pentru nașteri.

model de Rhyton Tracic cu capricorn / wikipedia

Sau de ce biserica acum înfierează comunitatea rock care folosește intens astfel de simboluri, iar în muzică are multe alegorii biblice și teme spirituale care incită lumea la gândire? Cum numărul 13 a ajuns să fie considerat ghinionist, Isus fiind chiar al 13-lea apostol ? cum pisica neagră care era considerată sacră în credințele solare sau la egipteni să aducă superstiții sau ghinion ? ...sau cum de 666 a ajuns să simbolizeze numărul fiarei apocaliptice / bestiei pe când la vechii geto-daci era un număr benefic cunoscut și ca "pecetea tainei", o mantra de transmutare a energiilor folosită des și sub formele SSS / CCC care era inclusă și în rugăciunile zalmoxiene ? 

"Sunt cu Trei de Șase. Doar atât doresc: Cândva să (mă) ajuți să renasc!” , conform Adrian Bucurescu. 

basorelief cu capricorni care încadrează un simbol solar,
descoperit la Sarmizegetusa Regia / surse : http://lupa.at/15256

***

Referințe : 

Romulus Vulcănescu, Mitologie Română, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1987

Mioara Călușița-Alecu, Tradiții, Editura Miracol - București, 2011

Institutul Național al Patrimoniului / prof. Ioan Ghinoiu , Ritualul Călușului 




probabil unul din Călușurile mele preferate all-time, jucat cu mut și pe beton ... la nivelul străzii






  - un articol dedicat soției mele Alis, născută pe 29 în zodia Capricornului - 

arh. Radu Florea, 2020









Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Statia de Pompare Grozavesti

Cripta Cavalerilor de Puscariu